Cabinet Individual de Psihologie Dancea Mirela Lămîița
Calea Circumvalațiunii nr.24, bl. 78A ap.3 Timișoara
| 0356 437 220 | 0726 421 082 | 0773 557 345 | psicabinet@yahoo.com

Dezvoltarea unei comunicări eficiente şi sănătoase într-un cuplu necesită mult efort, timp şi implicare din partea ambilor parteneri, însă dacă reuşim să dezvoltăm anumite abilităţi de comunicare satisfacţiile vor fi pe măsura eforturilor depuse.

Există anumite greşeli pe care fiecare dintre noi le face atunci când comunică cu partenerul său. Acestea de cele mai multe ori sunt inconştiente şi involuntare, iar pe unele nici nu le considerăm greşeli, deoarece ne-am obişnuit cu ele, aşa am făcut tot timpul (Alexa, 2007). În relaţiile de cuplu adesea trăim cu iluzia că partenerii comunică perfect, deoarece se înţeleg de la sine, îşi citesc gândurile, fără să aibe nevoie de cuvinte. În realitate însă nu se întâmplă aşa. Putem descoperi că la emiterea unui mesaj obţinem reacţii din partea partenerului la care nu ne-am fi aşteptat, iar noi nu înţelegem de ce partenerul nostru se simte neiubit, neînţeles sau nevalorizat.

Toate acestea se întâmplă datorită unor bariere în comunicare de cuplu, care generează, chiar dacă nu imediat, certuri, frustrări, nemulţumiri, care pot duce chiar şi la despărţire. De aceea primul pas în evitarea acestor capcane este să le recunoaştem, să le identificăm şi să depunem efort pentru a le repara. Iată câteva dintre aceste greşeli ale comunicării în cuplu (Johnson, Kolodny, 2001).

Timiditatea poate fi un impediment în special pentru intimitatea cuplului, atunci când unul dinte parterei nu poate să-şi expime liber dorinţele, opiniile şi gândurile. Chiar dacă pare izolată şi neimplicată, această persoană tânjeşte după intimitate, doar că nu are curajul să o trăiască (Johnson, Kolodny, 2001). O atitudine plăcută şi cooperantă, răbdarea şi încurajarea partenerului îi pot slăbi timiditatea.

Agresivitatea este o adevărată piedică în comunicare. Agresivitatea sperie, îndepărtează, activează defensă şi atac, arată tendinţă de dominare şi putere. Ea apare atunci când cineva are o voce răstită, atitudine ironică, este insensibil la vulnerabilităţile partenerului sau trânteşte, sparge lucuri. Astfel adoptarea unei atitudini calme şi controlul agresivităţii vor avea cu siguranţă doar beneficii în comunicare (Johnson, Kolodny, 2001).

Egocentrismul şi egoismul pot afecta menţinerea unei relaţii autentice de cuplu. O persoană care vorbeşte doar despre sine îi ignoră pe ceilalţi, neglijează dorinţele partenerului şi astfel îl îndepărtează. Pentru a evita acest lucru se recomandă ca fiecare dintre parteneri să vorbească tot atât cantitativ, adică să se întreţină un dialog, şi nu un monolog (Johnson, Kolodny, 2001).

Expectaţiile nerealiste se referă la construirea unor şcenarii şi imagini nerealiste şi idealiste despre felul cum arată sau cum acţionează celălalt. Acestea, deoarece nu se vor împlini, vor conduce frecvent la dezamăgiri şi frustrări. În astfel de cazuri ar fi bine ca aceste dorinţe, chiar dacă nu pot fi realizate, să fie comunicate partenerului, ca acesta să ştie la ce se aşteaptă de la el (Johnson, Kolodny, 2001).

Alegerea momentului unei discuţii importante este esenţială atunci când cei doi parteneri vor să comunice eficient. În lumea modernă se comunică mai mult prin telefon sau internet, în timpul condusului, în timpul reclamelor de la televizor, etc. Lucrurile importante, deciziile însă trebuiesc discutate atunci când ambii parteneri sunt atenţi şi implicaţi în discuţie, fără să fie distraşi de alţi stimuli. Astfel, dacă vrem să pornim o discuţie serioasă, atunci va trebui să ne alegem un moment în care ambii sunt calmi şi dispuşi să vorbească şi cel care are ceva de spus să specifice de la bun început despre ce vrea să discute (Alexa, 2007).

Nimănui nu-i place să audă lucruri neplăcute. De aceea atunci când avem ceva neplăcut să-i transmitem partereului, atunci să începem propoziţia într-un mod mai plăcut. Începuturile şocante, negative, neplăcute nasc în celălalt defensă, stres, negare, rezistenţă. Cu un pic de pregătire şi ambalare a mesajului poate îmbunătăţi reacţia partenerului. De exemplu în loc să se spună „N-o să-ti placă deloc asta, dar trebuie să mergem la ai mei weekendul acesta” s-ar putea formula „Nu e mare lucru, dar ar trebui să trecem pe la ai mei weekendul acesta pentru a... ”

Există mici secrete în alegerea cuvintelor atunci când vrem să comunicăm ceva partenerului. Tactul în alegerea cuvintelor ar putea însemna diferenţa dintre a fi ascultat cu înţelegerea sau cu ostilitate. Iată încă un secrete de acest gen: Să transformăm formulările negative în formulări pozitive. Ex: „Iară nu ai reuşit să obţii mărirea de salar de la şeful tău” altfel „ Apreciez faptul că ai încercat să vorbeşti cu şeful tău în ciuda disconfortului pe care ţi-a creat-o acea discuţie.” (Pease, 2007).

Uneori partenerul nu reacţionează la spusele celuilalt, dar nu pentru că nu auzit informaţia, ci pentru că nu este de acord cu ea, are nevoie de timp să se gândească, etc. În astfel de situaţii, pentru a nu creşte tensiunea este bine ca celălalt să aibe răbdare şi să nu repete acelaşi lucru de mai multe ori, deoarece aşteptarea nerăbdătoare a unui răspuns îl va face pe celălalt să se simtă pus sub observaţie şi va determina o atitudine defensivă.

O problemă gravă şi des întâlnită în cupluri este comunicare incompletă, ambiguă. Dacă unul dintre parteneri doreşte ceva de la celălalt cel mai bine este să-i spună într-un mod direct şi nu pe ocolite. De obicei femeile sunt cele care ocolesc informaţia, pentru a nu părea prea agresivi sau direcţi. Însă celălalt poate să nu fie foarte atent la aceste insinuări şi să le interpreteze într-un alt mod, şi astfel se nasc nemulţumiri, reproşuri şi dispute.

Ex: El şi ea sunt în maşină şi călătoresc de mai multă vreme. La un moment dat ea îl întreabă pe el „Dragă, vrei o cafea?” El îi răspunde că nu vrea, dar în gând îşi spune ce drăguţ din partea ei să se preocupe de nevoile lui. După un timp el observă că partenera sa nu mai scoate nici un sunet şi stă imbufnată pe scaun. El o întreaba ”Ce s-a întâmplat, te-am supărat cu ceva?” La care ea îi răspunde „ Nu ai vrut să oprim, nici nu te-am gândit pentru o secundă că aş bea o cafea!” (Gray, 2006)

În cazul unor certuri sau discuţii în contradictoriu apare furia, care blochează într-un mod agresiv comunicare şi pot apărea o multitudine de neînţelegeri şi frustrări. Iată câteva soluţii pentru a ocoli furia. În primul rând cel care ascultă să încerce să-şi înţeleagă partenerul, nu să-l acuze. Înainte de toate trebui să înţeleagă de ce este celălalt nemulţumit, să privească lucrurile prin ochii partenerului ceea ce presupune să-l asculte cu mare atenţie.

Pentru a nu crea o adevărată ceartă este recomandat ca nici unul dintre parteneri să nu ridice vocea, ci să încerce să se exprime cu calm, să aştepte să termine celălalt ce are de spus, să încerce să-l înţeleagă pe celălalt, nu să se gândească cu ce replică să-l închidă pe celălalt, să nu se acuze ci să descrie felul în care se simt ei în situaţiile problematice (Gray, 2006).

Este important în comunicare cum sunt privite certurile sau discuţiile în contradictoriu. În unele cupluri divergenţele sunt considerate distructive, atacante, iar în alte cupluri dinpotrivă, ele sunt considerate constructive. Dacă o discuţie mai aprinsă este considerată constructivă şi benefică, atunci nu se va ajunge la certuri, agresivităţi, atacuri sau jigniri. (Mitrofan, Mitrofan, 1994).

Kristina Baruta